ANIMA PLANT© SITE DE INFORMARE SI PROMOVARE A FITOCULTURII IN ROMANIA. CONTACT| TERMENI

FITOCULTURA.RO

CONSULTANTA

INFORMARE

CONTACT

DIRECTII ACTUALE IN FITOCULTURA

Reporter:

Putem vorbi de un know-how al cercetării în agricultura modernă?

Specialist:

Da, în mod clar. Există numeroase modele avansate în alte țări. Cunoașterea în domeniu avansează diverse preocupări de pionierat. Unele dintre acestea au evoluat în veritabile curente moderne, așa cum este agricultura ecologică, permacultura, hidroponica, cultura pe suprafețe mici și, desigur, fitocultura.

În mod surprinzător, în țările din așa-zisă lume a treia s-au dezvoltat multe tehnici de acest gen. De exemplu, în Africa există cercetări destul de avansate, dar din păcate nu sunt puse în practică. Permacultura este un domeniu extraordinar de valoros. El excelează prin soluții, e adevărat, în care trebuie multă știință, multă pricepere, dar care sunt foarte eficiente din punct de vedere economic.

Reporter:

N-ar fi surprinzător pentru europeni să li se propună importul de know-how din Africa?

Specialist:

Fără îndoială, pentru că este net diferit de ceea ce noi europenii știm. Trebuie studiat exact. Știu că există în Africa studii foarte bune pe plante medicinale, tocmai pentru că resursele lor pentru producția de medicamente nu sunt așa de dezvoltate și în plus au o tradiție locală cu remedii vegetale foarte eficiente, alcătuite din plante medicinale locale. Sunt unii autori americani care au scris cărți detaliate pe acest subiect și s-au inspirat din studiile africanilor.

Reporter:

Acest tip de situație este valabilă și pentru Asia, pentru India, pentru China?

Specialist:

Da, bineînțeles. Există multe resurse și acolo, dar și aici trebuie investit în oameni și în timp.

Reporter:

Care ar trebui să fie orientarea actuală a politicilor agricole, ar trebui să fie făcută în direcția deja existentă în țările industrializate?

Specialist:

O politică agricolă care cu adevărat servește unei țări nu poate fi gândită doar pe termen scurt. Modelul țărilor industrializate poate să conducă la o anumită eficiență din punct de vedere financiar pe termen scurt, dar adesea distruge resursele de bază ale agriculturii. Dovada este foarte vie și sunt exemple foarte clare în țările de acest gen care practică genul acesta de industrie. Ele obțin o supraproducție pe care trebuie să o introducă adesea cu forța pe piețele pe care le cuceresc, așa cum fac uneori și cu România, poate chiar în mod abuziv, dar solul este acolo distrus, factorii climatici sunt în mod fatalmente perturbați și pe termen lung este foarte păgubitoare.

De exemplu, Australia excelează prin zone care au fost intens cultivate și acum sunt aproape deșertice. Paradoxul este că se ajunge la o metodă de refacere a lor care este naturală, dar care durează foarte mult. Sunt lăsate părăsite, pentru că solul respectiv, cu toate mijloacele actuale de îngrășare, de prelucrare a solului, nu mai dă nimic. Și atunci ele au fost lăsate părăsite. Sunt zeci de mii de hectare lăsate în părăsire, dar acolo s-a dezvoltat în mod spontan, natural, un alt ecosistem, sunt capre sălbatice foarte multe și o vegetație sălbatică și, în timp, prin genul acesta de tratament natural, în zeci de ani, se pot reface resursele naturale ale solului. Tot natura, fără intervenția omului, este cea care își regăsește ea însăși echilibrul. Din aceste motive, datorită pierderii dramatice a unor suprafețe mari de sol fertil prin agricultura intensivă modernă, mai ales în Australia există o preocupare destul de serioasă pentru permacultură. Factorii climatici din zonele care au fost exploatate în stilul marii agriculturi moderne care este abuziv, au fost grav perturbați, iar refacerea solului este un proces de lungă durată.

În Australia au loc foarte multe fenomene naturale care supun solul la eroziuni și distrugeri iremediabile și din această cauză acolo există o preocupare mult mai intensă pentru permacultură, pentru că este deja evident pentru o mare parte dintre agricultori că vor rămâne fără resursele naturale principale din agricultură: solul fertil și apa nepoluată. Acum există suprafețe imense de păduri puse la pământ de furtuni, soluri care sunt impracticabile pentru agricultură, deși cândva au fost foarte productive. La fel se prezintă situația și în multe zone din America. Din păcate, dacă România va imita modelul agriculturii super-intensive și aparent foarte productive se va confrunta cu aceeași criză majoră, iar unele semne deja există.

Reporter:

Din acest punct de vedere am putea considera că prin promovarea fitoculturii România ar putea să devină un fel de vârf de lance a unei noi politici în domeniul gestionării resurselor din domeniul agriculturii?

Specialist:

Deocamdată, România ar trebui măcar să preia câteva modele care sunt bune pe termen lung, nu pe termen scurt. Din păcate majoritatea agricultorilor din România privesc totul în termeni financiari, adică în termenii specific ai unui câștig financiar care s-a obținut, de exemplu, cât de profitabilă este ferma, fără să țină cont de felul în care reușesc să conserve resursele naturale de care dispun și fără să țină cont de zona în care se va ajunge după un anumit număr de ani de practicare a unui anumit tip de agricultură intensivă, chimizată și industrializată. Se merge foarte mult pe implementarea de tehnologii din țările industrializate, neglijând aspectele de bază ale menținerii echilibrului în natură pe termen lung.

FITOCULTURA poate fi O SOLUTIE MODERNA viabila

CERCETARE IN FITOCULTURA