FITOCULTURA.RO

fitocultura.ro este un site dedicat promovarii fitoculturii si cunoasterii in agricultura reintegrativa si in permacultura,

CONSULTANTA

Consultanta in fitocultura.

Cursuri de permacultura.

Consultanta in nutritie.


Fitocultura promoveaza o cat mai buna  relationare a omului cu mediul natural.
Fitocultura
Fitocultura Interviu Actualitate Frunzele de cireș Coada calului Coronita Practic
INFORMARE

Workshop-uri si seminarii,.

Proiecte si pregatire profesionala derulate in statiuni de permacultura.


CONTACT

Anima Plant, Bucuresti, sector 5

Tel: 0749-079.619.

Tel: 0745-098.911.

Email: contact@animaplant.ro

Frunzele de cireş

Prunus avium L. - fam. Rosaceae

Cireșul este cunoscut în Asia de Sud-Vest și Europa. Sunt cunoscute speciile de cireș dulce (Prunus avium L.) și de cireș pitic (Prunus fruticosa Pall.). Se fac referințe la cireș în Europa de Est și în Iran, unde cele două specii intră în contact. Despre cireș se cunoaște că provine din Asia Mică, dar există numeroase dovezi că cireșul este originar din Europa. Sâmburi intacţi de cireşe au fost găsiţi în diferite situ-uri neolitice din Europa.

Cireşul sălbatic a fost punctul de plecare pentru numeroase varietăţi de cireş obţinute prin altoire. Cireșul sălbatic creşte spontan în aproape toată Europa şi poate atinge 20 metri înălţime şi vârsta de 300 ani. Florile sale sunt melifere. Cireşe pot fi consumate ca atare. În diferitele tradiții locale, cireșele sunt preparate sub formă de jeleu sau dulceaţă.

Cireșul este un arbore de 10-20 metri înălţime, cu trunchi cu scoarţă satinată, maro strălucitor. Cireșul are un frunziş puţin dens, ramuri ascendente, crengi etalate, frunze verde mat, pubescente, pe faţa interioară, dentate, eliptice, cu peţiol.

Cireșul are flori albe, înflorește în lunile aprilie-mai. Floile au peduncul lung, în fascicule umbeliforme, cu 5 sepale și 5 petale. Fructul este o drupă mică, roşu, cu un sâmbure. Fructul este fără miros, cu gust dulce și uşor amar.

Cireșul se găsește în Europa, mai puţin nordul îndepărtat, în păduri, garduri vii, coline, munţi de înălțime mică, până la 1700 metri altitudine.

De la cireș se folosesc fructele, sucul din fructe, pedunculii fructelor din lunile iunie-iulie. Uscarea pedunculilor se face la umbră. Lemnul de cireș este utilizat în tâmplărie şi strungărie. Lemnul nobil care este numit „lemn de cireş sălbatic” şi din care se face mobilier rustic provine de la specia Prunus mahaleb L.

Frunzele de cireș

Frunzele de cireș sunt frunze ovate. Sunt de culoare verde lucios și pot avea puf pe partea inferioară. Fiecare frunză crește până la aproximativ 5-8 centimetri lungime și până la 3-7 centimetri lățime. Există o singură frunză pe nod, iar marginea lamei de frunze poate fi mai închisă. Frunzele se termină în puncte ascuțite.

Fructele variază în nuanțe de roșu și cresc pe pedunculi scurți. Fructele și frunzele apar pe copacul arbust, care crește până la 4-10 metri înălțime. Frunzele de cireș au un gust acrișor și puțin amărui. Frunzele de cireș sunt disponibile primăvara, vara și toamna. Frunzele de cireș provin de regulă de la specia Prunus avium L., aparținând familiei Rosaceae. Frunzele de cireș sunt dulci-acrișoare, spre deosebire de frunzele de vișin care sunt acru-amărui.

Valoare nutrițională

Frunzele de cireș sunt bogate în antioxidanți, flavanoide, acizi fenolici și acid salicilic, care ajută la menținerea sănătății celulare și a pielii. Unele studii recente au arătat faptul că frunzele de cireș pot conține compuși cu proprietăți antiinflamatorii. Printre constituenți se află acizi organici, tanin, enzimă și provitamina A.

Utilizare în fitoterapie

În fitoterapie se utilizează scoarţa de cireș, frunzele şi florile, pedunculii, fructele și sâmburii. În prezent sunt folosiți în mod special pedunculii pentru proprietatea diuretică.

Fructele și pedunculii au efect diuretic, laxativ și răcoritor. Fructele sunt indicate în artrită, constipaţie, digestie, gută și obezitate. Frunzele de cireș sunt bune pentru scăderea colesterolului, atunci când sunt preparate în formă lichidă.

Frunzele de cireș sunt utilizate în scop terapeutic pentru diverse afecțiuni, începând de la ameliorarea durerilor ușoare, până la tratarea problemelor de stomac. Frunzele de cireș stimulează respirația și îmbunătățesc digestia.

Extractele din frunze de cireș pot fi utilizate în produse cosmetice. Din frunzele de cireș se poate obține chiar un colorant verde pentru materiale textile. Frunzele și fructele de cireș pot oferi o ușurare apreciabilă a durerilor musculare.

Frunzele de cireș sunt cel mai adesea uscate, tocate și folosite în preparate lichide cu gust înviorător, având multiple beneficii pentru sănătate. Frunzele proaspete se pot păstra la frigider, unde își pot menține prospețimea de la câteva zile la o săptămână. Frunzele se pot congela, întregi sau procesate, pentru o utilizare ulterioară.

Utilizare în Ayurveda

În Ayurveda, pedunculii sunt descriși ca având gust acrișor și amar. Pedunculii au efect antipiretic, răcoritor, vulnerar și favorizează vindecarea bolilor de piele. Frunzele de cireș sunt cunoscute în Ayurveda, în medicina tradițională Unani și în tradiția vindecătoare din Grecia.

Frunzele de cireș sunt folosite pentru tratamentul diabetului, pentru ameliorarea durerilor și pentru tratarea problemelor gastrice.

În Ayurveda, frunzele de cireș au efect de purificare a sângelui, stopează hemoragiile nazale, reduc inflamațiile palatului și sunt folositoare în cazurile de tuse. Frunzele de cireș mai sunt descrise ca având efect sedativ, diuretic și expectorant.

Frunzele de cires - EFECTE  BENEFICE PENTRU SANATATE

In prezent sunt cunoscute mai ales efectele terapeutiice ale coditelor de cirese si ale fructelor ciresului. Ambele au efecte diuretice. Aceeasi proprietate este prezenta si in cazul frunzelor de cires.

Share on Facebook Share via e-mail Print

“Fiecare forma vegetala din natura are beneficiile sale pentru sanatatea si bunastarea omului.

Chiar daca stiinta oamenilor dintr-o anumita perioada nu le recunoaste, aceasta nu inseamna nicidecum ca acestea nu exista.”

INFORMAȚII INOVATIVE DIN FITOCULTURA